FOTO: http://community.webshots.com/user/dinu_mititeanu si http://www.clubulalpinroman.org/?cat=34
Haute Route I : Pe schiuri prin Alpi pregatirile
Haute Route... Un nume incitant, pe care nu-mi aduc aminte cand
l-am auzit sau citit prima data. N-am cautat amanunte, caci nu visam sa
parcurg aceasta "ruta" ! Am retinut atunci doar ca se refera la o cursa
montana intre Chamonix si Zermatt, renumite "capitale alpine
europene"- in care visam sa ajung si am ajuns. In Chamonix si pe Mont
Blanc in 1973, in Zermatt si pe Gornergrat nu pe Matterhorn abia in
2005.
La adunarea generala a Clubului Alpin Roman din martie 2009,
presedintele Mihai Pupeza a lansat invitatia pentru Haute Route. Eu nu
am reactionat pe loc, abia insistentele lui ulterioare si ale lui Eugen
Popescu m-au facut sa ma mai gandesc. Nici mie si nici Marlenei nu ne
era teama de urcusuri lungi, de efort de lunga durata, ci doar de unele
pasaje mai abrupte de coborat pe schiuri. Insa cand ne-am hotarat sa
spunem DA, ne-am hotarat si ca vom trage de noi ca sa ajungem la
destinatie. Si am ajuns ! Asta si pentru ca am avut noroc de vreme
buna, dar mai ales datorita dictonului : "Daca vrei, poti !". Poti, daca
iubesti Muntele atat de mult incat sa tragi de trupul tau, cu dorinta de
a oferi bucurie Spiritului tau ! Eu ma conduc dupa dictonul " Sa
mananci ca sa traiesti, nu sa traiesti ca sa mananci" , dar mai spun ca
"Trupul sa fie sclavul Spiritului, sa traim pentru spirit, nu pentru
trup" .
In partea a 2-a veti afla cum am ajuns la Zermatt. Acum va spunem ca n-a
fost nici prea usor, dar nici prea greu. N-a fost nici prea periculos,
dar nici fara pericole. Important a fost si aici echilibrul intre
curaj si prudenta. Sa nu fii nici prea curajos adica sa nu risti mult
!, dar nici exagerat de prudent. Nici sa nu continui, daca simti ca
trupul nu te asculta din vina Spiritului, care nu l-a pregatit pentru
asa eforturi ! sau daca previziunile sunt nefavorabile, dar nici sa
renunti de dragul de "a nu chinui trupul" ! Noi ne-am dus hotarati "sa
tragem de noi" ! Si norocul nostru a fost ca Puiu Dimache- fost timp de
decenii medic la poalele Alpilor pe care i-a strabatut in lung si lat si
inalt, inclusiv pe Haute Route, acum pensionar in Roma, mai tanar ca
mine doar cu cateva luni- e un mare Om, un om care toata viata "a tras
de el". Superba lui carte aparuta recent "O privire dincolo de
orizont", dovedeste indubitabil ca toata viata a trait pentru Spirit !
Marti 28 aprilie, la ora 8 dim. intr-o parcare de la vest de Sebes,
ne transbordam "muntele de bagaje" in masina lui Eugen. Seara am dormit
la un motel din Mondsee- nu departe de Salzburg.
Miercuri 29 apr. pe vreme urata in Alpi ningea ! il "recuperam" si
pe Cezar Manea, care sosise mai inainte in Austria la fiica sa si pe
care l-a adus ginerele sau intr-o parcare de pe autostrada spre Munchen.
Prin Germania, bolidul lui Eugen a putut merge si cu 160-180 km/ora.
Prin Zurich-Berna-Montreux ne-am apropiat de Alpi. La Martigny, parasim
autostrada si urcam ametitorul drum spre Col de Forclaz, intrand in
Franta. Adi Iordan ne retinuse locuri cu preturi rezonabile in modesta
statiune Tour, la Centrul Alpin al Clubului Alpin Francez. In aceeasi
dupa amiaza facem o incursiune in Chamomix, sa ne mai completam
echipamentul. Emotii pentru mine, reveneam in aceasta "Mecca" a
alpinistilor dupa 36 de ani ! Emotii si pentru Marlene care e prima
data "dans La Valee"! In functie de "punga" sau de echipamente
ne-aduse din Ro, fiecare cauta sa reduca greutatea din rucsacii cu care
urma sa mergem pe Haute Route. Au cautare cei mai usori coltari,
pioleti, hamuri... Eu si Marlene ne multumim cu doua excelente perechi
de betze Black Diamond cu semirondele; caci cele aduse din Ro erau cu
varfurile boante; vidia ne ramasese in vara trecuta prin Dolomiti !
Eugen ne atrasese atentia asupra acestei probleme. Ii multumim si aici,
caci stim ca intr-o tura "serioasa" orice detaliu e important. Dar
ramanem cu coltzarii nostri Grivel de 1kg perechea ! Caci noua nu de
greutatea rucsacilor ne e teama, ci de vreme si zapada nefavorabile.
Joi 30 apr. Vremea s-a indreptat, e superba, cer senin. Stim insa ca
inca vreo trei zile vor curge avalanse. Data startului pentru Haute
Route era fixata pe 3 mai, locuri la cabane "refugii" cu gardian !
retinute de Mihai. Ne planificasem inca de acasa cateva zile de
antrenament, aclimatizare, omogenizarea echipei. Deocamdata suntem doar
4 din cei 9. Ne hotaram sa facem un antrenament urcand pe schiuri din
Argentiere localitate aflata la 1.250 m altitudine, intre Tour si
Chamonix. Desigur ca mijloacele mecanice de urcare spre Grand Montets
3.297 m functionau. Cu ele ar fi trebuit sa debuteze a noastra Haute
Route peste cateva zile. Dupa vreo 15 minute de mers cu schiurile pe
rucsaci, ne urcam pe ele.
Doar inca 5-6 oameni mai fac ce facem noi.
Ajunsi la statia Lognan-1.970 m, vedem sutele de schiori care profitau
de excelentele partii ale zonei. Doar noi urcam mai departe pe foci pe
marginea partiei amenajate si balizate, pe langa crevasele
ghetarului. Zarea ne este inchisa de o creasta dantelata;
stim ca pe
undeva pe acolo se afla si Mont Dolent, varful unde se intalnesc
granitele a trei tari: F, I, CH. Nu departe de locul din care ne
hotaram sa ne intoarcem de la 2.400 m, se vede in stanga micul
ghetar Chardonnet, pe care e planificat sa urcam in drum spre cabana
Trient. Vestea despre avalansele succesive din 27 aprilie a 2-a
peste salvatori !- a se vedea
http://www.lenouvelliste.ch/fr/news/valais/l-imprudence-une-maladie-mortelle_9-140556
din acea zona si pericolul inca existent, ne va determina insa si sa
amanam intrarea in Haute Route si sa "sarim" peste primele doua etape !
Intre timp Mihai Pupeza ne propune sa ne mutam cu "tabara de baza" si
antrenamentele pe versantul italian. Acceptam bucurosi, mai ales ca
Eugen cunoaste bine "domeniul schiabil" de sub Matterhorn si
Breithorn si ca Mihai ne-a rezolvat cazare gratuita in Courmayeur,
intr-un apartament al vilei de protocol a firmei Grivel ! Traversam prin
tunelul de sub Mont Blanc 40 Eu dus-intors.
Vineri 1 mai. Zi superba, zi de neuitat. Soseste si Adi Iordan de la
Lyon, mai matinal decat ne anuntase si plecam rapid spre Cervinia
2.050m . Vad pentru prima data celebrul obelisc geologic Il
Cervino-Matterhorn dinspre sud.
Cu foarte mare greutate gasim un loc de
parcare. Desi nu suntem in Himalaya, hotaram sa facem si aclimatizare,
nu doar antrenament urcand pe schiuri. Asa ca folosim 3 tronsoane de
telecabina si telegondole: Plan Maison 2.545 m., Cime Bianche- 2.831m
si Plateau Rosa 3.450 m. Vreme, peisaj, panorame impresionante ! La
debarcare constatam ca de aici am putea cobori spre Zermatt, caci suntem
pe granita. Granita peste care si acum si pe Haute Route vom trece
mereu, chiar si fara sa stim dintr-o tara in alta !
Pornim "pe foci" spre patrumiarul Breithorn vest. Kleine Matterhorn
ramane curand "sub noi".
Ramane si Adi, hotarat sa nu forteze in prima
lui zi. Mai multe echipe de cate trei, legati in coarda si cu costume
mulate pe corp, urca pe schiuri in ritm alert. Aflam ca in ziua
urmatoare la ora 5, din Cervinia se va da startul intr-un concurs ce-i
va duce pe Breithorn Vest, Central, Est, Roccia Nera, Polux, Castor,
Liskamm si apoi vor cobori ...Poteca ce o vedem facuta de schiuri pe
acele varfuri pare verticala !! Si pentru noi e poteca batuta de
predecesori pana pe varf;
unii urca, altii coboara. Printre cei care
coboara, vedem si una din acele echipe de trei legati in coarda; fac
viraje la comanda. Se descurca bine prin zapada devenita deja "aratura
alba" prin care va trebui sa coboram si noi. Cand GPS-ul ne spune ca
suntem la 4000 m., ii felicitam si pozam pe Marlene si Eugen care ating
prima data acest "plafon alpin".
Putin sub varf, la adapost de vant,
se afla vreo 10-15 oameni.
Noi ne urcam chiar pe "top" sa ne facem poza
de rigoare si lectia de geografie.
De jur-imprejur, zeci de patrumiari
si de alte varfuri cu ceva mai mici. Spre est domina orizontul cele 8
varfuri ale masivului Monte Rosa. Spre vest, mai aproape de noi e
piramida semeata a lui Cervino si dincolo de el, Dent dHerens. Stim ca
undeva, putin mai spre vest se afla Col de Valpelline din care ar
trebui sa incepem peste cateva zile deja mult visata luuuunga coborare
spre Zermatt, avand mereu in fatza si apoi in dreapta fascinanta
piramida a Matterhornului. Pe culmea aflata la vest de valea in care e
cuibarit Zermatt-ul recunoastem eleganta piramida Weisshorn - 4.506 m
al 5-lea din Alpi ! - pe care ne amintim ca au urcat-o Mihai Cernat si
prietenul sau Gabi. Eu imi amintesc si de prietenii clujeni Romeo Chira
si Alin Bradean, care au urcat multi patrumiari pe care acum noi doar
ii privim. Urmeaza Zinalrothhorn 4.224 m., Obergabelhorn 4.063 m., Dent
Blanche- 4.365 m. Sunt clipe de neuitat. Imi vine sa-i spun Marlenei
ce-i spunea un student al meu din Basarabia unui coleg al sau cand am
ajuns cu ei pe Vanatoarea lui Buteanu: "Shiupeste-ma sa nu cred ca
visiez !" E asa de greu sa ne hotaram sa parasim varful. Dar o facem
atrasi de lunga coborare ce va urma. Coborarea cu cea mai mare
diferenta de nivel a noastra: de la 4165 m la 2050 m !! Muschii, ochii,
aparatele foto ne roaga mereu sa mai facem pauze. Le facem si "ca sa
tina si mai mult" ! Este o coborare fantastica, mai prudenta pe
"aratura" de sub Breithorn, dar fara probleme si ca-n transa pe
superbele partii securizate avalansele declansate preventiv, balizate,
preparate....
"Acasa", la Grivel, e atat de placut. Bere, dush, mancare dupa
gusturi si pofta autogospodarire , vinuri de calitate in care Eugen e
expert... Echipa se sudeaza tot mai mult. Suntem optimisti, desi primim
si din tzara ! vesti deloc imbucuratoare despre avalansele din Alpi.
Unele chiar din zona etapei a 2-a a Haute Route: murise o tanara, un
ghid fusese scos din avalansa de cabanierul de la Trient Hut.
Sambata 2 mai. Plecam din nou spre Cervinia. Mai matinali, sa gasim mai
usor un loc de parcare. Au fost si altii matinali, dar gasim un loc
acceptabil. Hotaram sa folosim doar prima telecabina. De la Plan Maison
2.545 m. pornim pe schiuri pe marginea partiilor sau pe urma masinilor
de preparat partiile spre pasul Teodulo- 3.317 m. aflat la baza crestei
Furggen a Matterhornului. De data asta suntem si mai aproape de Il
Magnifico ! Vreme splendida, partii splendide. A fost din nou o zi superba.
Duminica 3 mai. Azi ne va insoti si Mihai. Ne propusese o urcare spre
Col Serena pe o vale care nu are partii amenajate. Ne dam intalnire pe
soseaua care iese din Aosta si se indreapta spre Tunelul si Pasul Grand
Saint Bernard. Unde incep viaductele, noi mai mergem putin pe un drum
lateral si ne parcam masinile langa niste stane. Ne urcam pe schiuri si
urmam un versant, apoi Valea Serena. Peisaj superb scuze ca repet si
voi mai repeta acest adjectiv ! si in in fatza si in spate. Ne
aminteste de vai din Fagarasii nostri.
Mai sunt cateva urme de urcare si
de coborare, mai vedem cativa amatori de acest gen de schi in liniste.
Urcam agale. Stane din piatra ne indeamna sa le fotografiem. In Col
Serena 2.547 m. facem o pauza mai lunga.
Incercam cu harta sa
recunoastem varfurile ce ne inconjoara, mai ales spre nord, unde stim
ca intre maretele varfuri Velan si Grand Combin se afla Valsorey Hut-
care ne va oferi curand prima cazare de pe mitica Haute Route. Am mai
sta, dar teama ca se inmoaie zapada si ne strica placerea coborarii ne
indeamna s-o luam la vale. Cu mici exceptii, zone in care se rupe
crusta, coborarea e faina.
La intoarcere facem o oprire in St.Oyen, o
localitatile pitoreasca asa sunt toate de pe vale : eu si Marlene sa
ne plimbam si sa facem poze, "baietii" la bere. Ne despartim apoi de
Mihai care se intoarce la Torino, pentru a reveni la Grivel mai spre
seara cu Lena si cu noi vesti. Se confirma hotararea ca noul loc de
"start" pentru Haute Route va fi Bourg St.Pierre, miercuri dimineata.
Luni 4 mai. Mihai si Lena au plecat la Geneva cu treburi. Pentru noi azi
e zi de relaxare. Varfurile sunt in ceatza si nori. Pe sus e vant, cum
spuneau prognozele. Daca ar fi fost vreme faina, urcam din Courmayeur cu
telecabina pana in Point Helbronner sa admiram de aproape Mont Blancul,
Valee Blanche, Dent du Geant, Grandes Jorasses... Ca varianta, vizitam
Aosta, capitala Provinciei Autonome Aosta. Centrul vechi, catedrala,
biserici, ruinele Teatrului Roman, magazine, cate o pizza si o bere in
Piata Centrala...
Apoi a 5-a seara placuta la Base Camp Grivel.
Marti 5 mai. Ne impachetam, facem curatenie "luna" si mergem sa multumim
amabilelor gazde si sa le lasam cheia. Regretam ca nu ne-am putut
sincroniza sa vizitam Muzeul Grivel. Plecam spre Elvetia tot pe unde am
venit, mai ales ca platisem taxa de tunel Mont Blanc dus-intors. Altfel
am fi folosit varianta Aosta- tunelul Grand Saint Bernard- Bourg
Saint-Pierre. Eu calatoresc de data asta cu Adi Iordan, care prin si
dupa tunel imi povesteste lucruri extrem de interesante, caci lucrase
luni de zile la modernizarea si securizarea tunelului dupa catastrofalul
incendiu din 24 martie 1999. Mai facem o pauza in Chamonix "Cham" !,
mai dam cate o raita prin magazine, vizitam Maison de la Montagne-
vechiul sediu al Companiei Ghizilor din Chamonix infiintata in 1821.
Doar sediul Scolii Nationale de Schi si Alpinism e nou, nu cel in care
vazusem cateva filme de alpinism in vara 1973. Pacat ca era ora
inchiderii 12-15 si n-am apucat sa vedem pe indelete sdiul ghizilor.
Imi amintesc doar ca in vitrina cu medalii comemorative am vazut si pe
ale lui Lionel Terray, Louis Lachenal, Gaston Rebuffat si ale altor
"monstri sacri". Si intr-un raft, mare parte din "colectia rosie",
peste 50 de carti celebre de alpinism, inaugurata in 1995 de cel care a
fost pana in 2007 Michel Guerin.
Dupa masa ajungem in micul orasel elvetian Bourg Saint Pierre. Pensiunea
noastra, la care Mihai ne retinuse locuri, e chiar langa biserica. Ne
instalam rapid. Eugen si Adi pleaca fiecare cu masina lui pana la
Martigny, sa lase una acolo. Gest menit ca dupa ce vom ajunge la Zermatt
pe schiuri si apoi cu trenul pana la Martigny, soferii sa vina cu acea
masina dupa cele ramase in Bourg St.Pierre. autobuze sunt doat doua/zi
la ore nepotrivite .Ceilalti trei - Cezar, Marlene si eu Dinu plecam
sa recunoastem traseul de maine, sa aflam cat vom avea de urcat cu
schiurile pe rucsaci. Peisaj fain, stane semi- parasite, marmote, capre
ibex... La intoarcere, vizitam oraselul in care stradutele si casele ne
fac sa ne simtim "hoinari prin trecut".
De pe cateva panouri aflam
lucruri interesante: localnicii si magarii lor, in anul 1800 au muncit
din greu pentru a-l ajuta pe Napoleon Buonaparte sa-si treaca iarna !
tunurile peste Col du Saint Bernard si sa obtina rasunatoarea victorie
de la Marengo. In plus au mai si hranit armata ! Plata de la Statul
Francez au primit-o abia in ...1984 !! sub forma unui medalion ce se
poate vedea fixat pe cladirea Primariei !
Seara tarziu, se completeaza echipa: soseste Puiu Dimache din Roma,
prietenul sau Vieri Piemontese, Mihai Pupeza si prietenul sau Ed
Jackson, britanic ce lucreaza in Lausanne, cel mai tanar. decan de
varsta sunt eu, caci Puiu e mai tanar cu cateva luni !. Se discuta tot
felul de variante in functie de buletinele meteo, de rezervarile de la
cabane cabanierul de la Charion Hut n-a acceptat amanarea ceruta ,
variante de rezerva. Ne pare rau ca a trebuit "sa sarim" peste doua
etape. Speram sa le realizam pe celelate patru. Asa ca "zarurile sunt
aruncate". Maine, cand "se va crapa de ziua" vom porni in marea aventura
numita Haute Route, pentru care stim ca multi prieteni "ne tin pumnii".
Le multumim in gand si in zilele urmatoare ne vom gandi la ei, mai ales
la cei care au mai incercat sau au mai parcurs etape din HR si la acei
buni schiori care meritau sa fie cu noi. Dar stim ca le va veni si lor
randul la bucurii, emotii si iarasi bucurii, similare cu ale noastre
din aceste zile.
Foto la http://community.webshots.com/user/dinu_mititeanu Voi
reveni cu partea a 2-a.
Dinu Mititeanu
